Strângi un șurub, simți cum bitul sare din locaș și zgârie capul, iar la a treia încercare locașul în cruce arată ca o gaură lucioasă, fără muchii. De acum șurubul nu se mai poate nici strânge, nici scoate. Mulți dau vina pe șurubul prost sau pe lipsa de forță, dar de cele mai multe ori problema e mai simplă: bitul nu se potrivește cu capul șurubului, sau presiunea e pusă greșit. O alegere atentă a uneltei și câteva gesturi corecte previn aproape toate aceste situații.
Cruce nu înseamnă același lucru peste tot
Locașurile în cruce par toate identice, dar nu sunt. Cele mai răspândite două familii se numesc, în limbajul meseriașilor, Phillips și Pozidriv. La prima privire seamănă, însă cea de-a doua are mici liniuțe suplimentare între brațele crucii, iar bitul ei are muchii care intră perfect în acele canale. Dacă folosești un bit de tip greșit, el prinde doar parțial și, sub efort, iese din locaș.
Diferența se simte în mână: un bit potrivit intră până la capăt și nu se clatină. Unul nepotrivit are joc, iar când apeși simți cum alunecă. Cum să afli ce tip ai în față? Privește cu atenție capul șurubului la lumină bună. Dacă vezi acele mici semne în unghiurile crucii, este Pozidriv. Dacă brațele sunt simple, este Phillips.
Mai sunt și dimensiunile. Biții sunt numerotați după mărime, iar un bit prea mic pentru capul șurubului va deteriora locașul, în timp ce unul prea mare nu intră deloc. Merită să-ți faci un obicei din încercarea bitului în șurub înainte de a-l învârti: îl pui, îl miști ușor, iar dacă nu are joc, poți începe.
Se întâmplă des să cumperi o cutie de șuruburi fără să te uiți la inscripția de pe ea, iar acasă descoperi că ai alt tip de locaș decât te așteptai. Obișnuiește-te să citești eticheta: ea spune tipul capului, dimensiunea și materialul. Dacă lucrezi cu mai multe feluri, aranjează-le în cutii mici separate, altfel ajungi să încerci cinci biți diferiți pentru fiecare lucrare.
Familii de locașuri și când le folosești
În afară de cruce, în gospodărie întâlnești tot mai des alte forme, mai bune pentru efort mare. Locașul în stea, cu șase vârfuri, ține cuplul foarte bine și nu alunecă ușor, motiv pentru care e foarte folosit pe șuruburile de terasă, de mobilier și de construcții ușoare. Hexagonul interior, cunoscut din mobila livrată în pachete, lucrează cu chei mici în formă de L.
- Cruce simplă, pentru șuruburi mici și ușoare, la electronice și la finisaje.
- Pozidriv, pentru lemn și gips-carton, unde se aplică forță moderată.
- Stea, pentru lucrări care cer cuplu mai mare și suprafețe care nu trebuie zgâriate.
- Hexagon interior, pentru mobilier demontabil și asamblări care se strâng și se desfac des.
- Fantă dreaptă, bună la reparații simple, dar mai predispusă la alunecare.
Regula practică este simplă: dacă ai de ales, caută șuruburi cu locaș în stea pentru lucrările serioase. Ele se folosesc cu un bit potrivit, iar presiunea e mai ușor de controlat.
Șuruburile pentru lemn, pentru metal și pentru gips-carton nu sunt interschimbabile. Cele pentru gips-carton au capul în formă de trompetă, tocmai ca să nu străpungă placa de carton, și un filet grosier. Cele pentru metal au filet fin și vârf ascuțit sau autoforant. Un șurub ales greșit nu doar că ține prost, dar cere efort suplimentar la strângere, ceea ce duce din nou la locașuri deteriorate.
Calitatea biților se simte în șuruburi
Un set de biți ieftini, din oțel moale, pare un câștig până când primul șurub mai dur le rotunjește vârfurile. Un bit uzat nu mai prinde, iar în loc să strângă, rodează locașul. Dacă te uiți la vârful lui și vezi muchii rotunjite sau lucioase, nu mai are rost să-l folosești.
Biții buni sunt tratați termic, au o durabilitate mai mare și o zonă mai flexibilă pentru a absorbi șocurile. Unii au o secțiune subțiată în partea de mijloc, tocmai pentru a lucra ca un arc la lovituri. Cumpără seturi mici, cu tipurile pe care le folosești cu adevărat, nu un coș uriaș cu piese pe care nu le atingi niciodată.
Ține biții într-o cutie cu locuri marcate, ca să nu se amestece și să nu cauți mereu aceeași mărime. Un bit rătăcit duce, de regulă, la folosirea unuia aproximativ, iar aproximativul strică șuruburile. Păstrează la îndemână și un prelungitor magnetic: ține șurubul în loc și te lasă să lucrezi cu o singură mână.
Mașina de înșurubat are și ea de spus. Un aparat cu mandrină care ține bitul prost, cu joc, face ca vârful să oscileze, iar oscilația roade locașul. Verifică mandrina: bitul trebuie să stea drept, fără să se clatine, iar dacă folosești un suport magnetic, curăță-l din când în când de așchii metalice. Biții cu prindere hexagonală, de tip standard, intră bine în mandrinele rapide, dar trebuie să audă clicul fixării.
Presiunea corectă: să împingi mai mult decât să rotești
Aici stă marele secret al meșterilor. Ca să nu alunece, bitul trebuie să fie apăsat ferm în șurub, pe axa lui, în timp ce îl rotești. Mulți oameni pun mult efort în rotire și prea puțin în apăsare, iar bitul urcă din locaș și rupe muchiile.
Ține șurubelnița sau mașina de înșurubat perfect aliniată cu șurubul, nu în unghi. Dacă lucrezi în poziție incomodă, schimbă poziția corpului, nu înclina unealta. Începe încet, lasă șurubul să prindă filetul și abia apoi crește viteza.
La mașina cu acumulator, reglează cuplul. Mulți aparate au un inel cu cifre care limitează forța; setează o valoare mică la început și mărește treptat. Astfel nu rotunjești capul și nu strici nici materialul, de pildă lemnul moale, în care șurubul poate intra prea adânc. Când simți că se aude clicul de limitare, oprește-te și termină cu mâna, dacă mai e nevoie.
Șurubelnița manuală rămâne unealta cea mai bună pentru ultimele ture. Cu mâna simți când șurubul ajunge la capăt, iar cu mașina treci prea ușor de limită. Pentru șuruburile mici, de electronice sau de ochelari, o șurubelniță de precizie cu mâner rotativ, ținută cu vârful degetelor, e suficientă și nu riști să rupi nimic.
Șurubul deja rotunjit: ce încerci înainte să-l spargi
Dacă s-a întâmplat deja, nu te panica și nu apăsa mai tare. Există câteva trucuri care chiar funcționează, în ordinea riscului.
Pune peste capul șurubului o bandă elastică lată, apoi bitul peste ea, și apasă bine. Cauciucul umple spațiul lăsat de muchiile șterse și îți dă o mică priză în plus. Poți încerca și cu un strat subțire de pastă abrazivă special făcută pentru asta, sau cu un bit de o mărime mai mare, bătut ușor cu ciocanul în locaș.
Dacă nici acestea nu merg, intră în joc uneltele pentru șuruburi deteriorate, cum ar fi extractoarele cu filet invers. Se găuresc ușor în centrul șurubului, apoi se rotesc în sens contrar, iar vârful lor prinde și scoate piesa. Lucrează încet, cu burghiul drept, pentru a nu strica materialul din jur.
La șuruburile ruginite sau blocate, o picătură de lubrifiant penetrant, lăsată câteva minute să pătrundă, face minuni. Dacă șurubul e într-un lemn pe care vrei să-l păstrezi, ai răbdare, pentru că forța nu rezolvă întotdeauna ce poate rezolva timpul.
Dacă totul eșuează, rămâne metoda drastică: tăierea unui nou canal în capul șurubului cu un disc subțire sau cu un ferăstrău mic, în care apoi introduci o șurubelniță cu fantă dreaptă. Cere mână sigură și ochelari de protecție, deoarece așchiile sar în toate direcțiile. O faci doar când celelalte variante au dat greș și când piesa nu e delicată.
Dacă lucrezi des, merită să ai două sau trei șurubelnițe bune, de mărimi diferite, în loc de una universală. Vârful lor trebuie să se potrivească locașului ca o cheie în broască. La șuruburile mari, un mâner gros și lung dă pârghie și te scutește de efort, iar la cele mici, unul subțire ajută la precizie.
Obiceiuri care îți economisesc șuruburile
Câteva gesturi mici previn majoritatea problemelor. Găurește mereu un orificiu pilot în lemnul dur sau în apropierea marginilor, ca șurubul să intre fără efort mare. Alege șuruburi de lungime potrivită, nici prea scurte, nici atât de lungi încât să iasă pe partea cealaltă.
Curăță locașul înainte de a introduce bitul, mai ales dacă șurubul a fost vopsit sau a fost în pământ. Un strat de vopsea uscată sau de murdărie umple spațiul și nu mai lasă bitul să intre complet. Scoate-l cu un cui sau cu un ac.
Înlocuiește biții uzați imediat ce observi că alunecă. Costul unui bit nou e mic comparativ cu timpul pierdut ca să scoți un șurub distrus. Iar în următorul proiect, înainte să începi, scoate din cutie bitul exact pentru șuruburile pe care le ai. Încearcă-l în capul unui șurub, verifică dacă stă bine și abia apoi strânge. Cinci secunde în plus la început pot salva o după-amiază întreagă.
