Puțini proprietari se uită vreodată la vasul de expansiune. Stă ascuns în carcasa centralei sau, la instalațiile mai vechi, atârnă undeva pe perete ca un recipient roșu, tăcut, care nu clipește și nu scoate niciun sunet. Și totuși, atunci când presiunea din sistem o ia razna de la o zi la alta, el este de obicei primul vinovat.
Motivul e simplu: apa nu se comprimă. Când o încălzești de la 15 la 75 de grade, își mărește volumul cu aproximativ patru procente. Într-o instalație de apartament cu 80 de litri de agent termic, asta înseamnă vreo trei litri care trebuie să se ducă undeva. Fără un spațiu care să-i primească, presiunea ar urca în câteva minute până la deschiderea supapei de siguranță.
Cum funcționează, de fapt
Vasul de expansiune este un recipient metalic împărțit în două de o membrană de cauciuc. Într-o parte stă agentul termic, în cealaltă azot sau aer sub presiune. Când apa se dilată, împinge membrana și comprimă gazul. Când instalația se răcește, gazul împinge înapoi și readuce apa în circuit. Practic, e un amortizor: absoarbe variațiile de volum ca să nu le simtă restul instalației.
Presiunea gazului din spatele membranei se numește presiune de preîncărcare și este setată din fabrică, de regulă la 0,8-1 bar pentru centralele murale de apartament. Problema e că azotul migrează încet prin cauciuc. După trei-patru ani, un vas neverificat poate ajunge la 0,3 bar fără ca nimeni să observe. Din acel moment, vasul e ca și cum n-ar exista.
Semnele că vasul nu mai lucrează
Diagnosticul se pune destul de ușor, dacă urmărești manometrul câteva zile la rând. Semnele clasice sunt:
- presiunea urcă spectaculos când centrala pornește, de la 1,2 la 2,5 sau chiar 3 bar, și coboară la loc când instalația se răcește;
- supapa de siguranță picură sau varsă apă în perioadele de funcționare intensă;
- după fiecare episod în care supapa a evacuat apă, presiunea la rece scade sub 0,8 bar și trebuie completată din nou;
- centrala intră în eroare de presiune minimă la câteva zile, deși nu găsești nicio scurgere pe țevi sau pe calorifere.
Ultimul punct e cel care păcălește lumea. Mulți caută luni la rând o pierdere inexistentă pe traseu, când de fapt apa iese controlat pe supapă, exact cum a fost proiectată să facă. Dacă valorile de pe manometru ți se par ciudate de la bun început, merită să reiei calm pașii din articolul despre cum verifici presiunea din instalația de încălzire, ca să pornești de la un reper corect.
Verificarea presiunii de preîncărcare, pas cu pas
Ai nevoie de un manometru de umflat roți, unul ieftin, cu ac, și eventual de o pompă de bicicletă cu ventil auto. Măsurătoarea se face obligatoriu cu vasul gol de apă, altfel citirea nu înseamnă nimic.
Oprește centrala de la întrerupător și lasă instalația să se răcească până ajunge la temperatura camerei. Închide robinetul de alimentare cu apă rece și pe cel de retur, dacă instalația are așa ceva. Racordează un furtun la robinetul de golire, du-l în găleată și lasă apa să curgă până când manometrul centralei arată zero. Abia acum vasul e liber și membrana e relaxată.
Scoate capacul de plastic al ventilului Schrader, aflat de obicei în partea de sus sau laterală a vasului, și pune manometrul pe el, apăsat ferm și scurt. Dacă vezi 0,8-1,2 bar, vasul e sănătos. Dacă vezi 0,4 sau mai puțin, umflă-l cu pompa până la valoarea recomandată de producătorul centralei, scrisă în manual sau pe eticheta vasului. Pentru case cu mai multe niveluri, regula practică este înălțimea coloanei în metri împărțită la zece, plus 0,3 bar.
Dacă pe ventil iese apă în loc de aer, oprește-te. Înseamnă că membrana e ruptă, iar vasul nu se mai repară: se înlocuiește. La fel și dacă îl umfli, iar peste o săptămână presiunea a căzut din nou.
Alegerea unui vas nou și greșelile de montaj
Regula de dimensionare acceptată în practică este între opt și zece procente din volumul total de agent termic. Un apartament obișnuit se descurcă cu vasul de 8 litri montat din fabrică în centrală; o casă cu parter și etaj, cu volum mai mare și pardoseală radiantă, cere de multe ori un vas suplimentar de 18 sau 24 de litri montat pe retur. Nu e o risipă, ci diferența dintre o supapă care picură iarna și una care stă cuminte.
Montajul are două capcane frecvente. Prima: vasul se pune pe conducta de retur, înainte de pompă, nu pe tur, unde temperatura mare îmbătrânește membrana. A doua: dacă pui un robinet de izolare între vas și instalație, ca să-l poți verifica fără să golești totul, alege unul cu blocare sau marchează-l vizibil. Un vas izolat accidental este exact la fel de inutil ca unul dezumflat, doar că nimeni nu se mai gândește la el.
Verificarea aceasta durează în jur de o jumătate de oră și se face cel mai bine toamna, înainte de prima pornire serioasă. Pune-ți în calendar o dată pe an, în același weekend în care aerisești caloriferele, și vei scăpa de majoritatea surprizelor din mijlocul lui ianuarie, când orice intervenție costă dublu și se face pe frig.
