Apa din chiuvetă coboară încet, lasă un inel murdar pe margine și gâlgâie la sfârșit, ca și cum cineva ar sorbi dintr-un pai. La început nu te îngrijorează, apoi începi să torni apă fierbinte, să speri că se rezolvă singur. De obicei nu se rezolvă. O scurgere lentă are aproape întotdeauna o cauză concretă, iar cele mai multe dintre ele se găsesc în câteva minute, dacă știi în ce ordine să cauți. Nu orice blocaj cere un instalator, dar nici orice blocaj nu se rezolvă cu substanțe agresive turnate la întâmplare.
Unde se formează de fapt dopul
Gândește-te la traseul apei: ea trece prin sită, coboară prin gura chiuvetei, intră în sifonul curbat de sub ea și apoi continuă prin țeava de scurgere spre coloana clădirii. Dopurile apar cel mai des în primii câțiva zeci de centimetri, exact acolo unde direcția se schimbă brusc și unde apa se oprește puțin.
La bucătărie, vinovatul obișnuit este grăsimea. Ea ajunge lichidă în țeavă, se răcește și se lipește de pereți, iar peste ea se agață resturi de mâncare, fire de orez, zațul de cafea. În timp, canalul se îngustează ca o arteră. La baie povestea e alta: păr, săpun, pastă de dinți și calcar se prind laolaltă într-un ghem moale, greu de văzut.
De aceea primul lucru este să te uiți unde se află dopul, nu să torni substanțe. Dacă apa se scurge încet doar dintr-o chiuvetă, problema este în sifonul sau în țeava ei. Dacă încetinesc mai multe scurgeri din casă în același timp, cauza este mai departe, în coloană, și soluția nu mai ține de tine.
Primele încercări, fără unelte
Începe cu ce ai la îndemână. Scoate sita și curăț-o bine, pentru că ea adună tot ce vine primul. Apoi pune o oală cu apă foarte fierbinte, nu clocotită dacă țevile sunt din plastic subțire, și toarn-o încet în scurgere, în două sau trei reprize. La grăsime, căldura ajută mai mult decât orice altceva.
Dacă nu merge, încearcă amestecul clasic din bicarbonat și oțet. Pune o jumătate de cană de bicarbonat în gură, apoi toarnă încet o cană de oțet și acoperă gaura cu un dop. Spuma lucrează câteva zeci de minute, apoi clătești cu apă caldă. Nu e miraculos, dar pentru o acumulare ușoară de grăsime și săpun poate fi suficient.
Mai important e ce să nu faci: nu amesteca produse chimice diferite pentru desfundat, pentru că reacțiile dintre ele pot produce gaze iritante. Nu folosi nici substanțe puternice dacă țevile sunt vechi, din metal subțire sau cu îmbinări uzate. Și nu le turna niciodată dacă ai deja apă stătută în chiuvetă, cu riscul să stropești pielea sau ochii.
Mirosul merită ascultat și el. Un miros de mâncare stricată care iese din scurgere indică de obicei resturi putrezite în sifon, deci curățarea mecanică îl rezolvă. Un miros mai greu, de canal, apare când sifonul s-a uscat, de exemplu la o chiuvetă nefolosită săptămâni întregi, iar dopul de apă a dispărut. Atunci ajunge să torni un pahar sau două de apă, ca să refaci bariera. Dacă mirosul revine în ciuda apei, ceva nu e în regulă cu aerisirea sau cu panta țevii.
Observă și cum se comportă apa. Dacă se golește bine la început și încetinește spre sfârșit, există un prag, o îngustare sau o garnitură ieșită din loc. Dacă se golește încet de la început, dopul este mai plin. Dacă nu se golește deloc, blocajul e total. Aceste diferențe te ghidează spre treapta potrivită.
Ventuza, adevărata unealtă de bază
O ventuză simplă, cu cap de cauciuc, rezolvă mult mai multe blocaje decât se crede. Condiția este să închizi orice altă ieșire de aer. Dacă dispui de preaplin, acoperă-l cu o cârpă udă, ca presiunea să nu scape pe acolo. Lasă puțină apă în chiuvetă, cât să acopere marginea ventuzei.
Apasă ventuza ferm pe gura de scurgere și pompează energic de zece-cincisprezece ori, fără să o ridici. Apoi smulge-o brusc. Mișcarea creează alternativ presiune și depresiune, care mută dopul. Repetă de câteva ori. Dacă apa începe să coboare repede și se aud sunetele de rupere a dopului, ai reușit.
Folosește o ventuză curată și destinată numai chiuvetei, nu aceeași cu cea de la toaletă, din motive de igienă. Dacă după mai multe serii nu se întâmplă nimic, treci la pasul următor, în care deschizi sistemul.
Demontarea sifonului, pas cu pas
Sifonul este curbura de sub chiuvetă, adesea din plastic, care păstrează un dop de apă ca să nu urce mirosul din canal. Este și locul unde se adună cele mai multe resturi, iar demontarea lui e mai simplă decât pare.
- Pune dedesubt un lighean sau o găleată largă și așterne o cârpă groasă, pentru că va ieși apă murdară.
- Desface manual piulițele de plastic de la capetele sifonului, rotindu-le spre stânga; dacă sunt strânse, folosește o cheie reglabilă cu grijă.
- Scoate piesa curbată, păstrează garniturile în ordinea în care au ieșit și golește conținutul în găleată.
- Curăță interiorul cu o perie sau cu un fir flexibil și clătește-l sub jet de apă.
- Verifică și bucata de țeavă rămasă în perete, apoi remontează totul exact în ordinea inversă.
Cel mai important lucru la remontare este poziția garniturilor. O garnitură răsucită sau pusă pe dos nu etanșează și vei avea o mică pierdere. Strânge piulițele cu mâna, apoi încă un sfert de tură cu cheia, nu mai mult. Deschide apa și urmărește îmbinările cu un șervețel uscat: dacă după cinci minute rămâne uscat, ai terminat.
Dacă chiuveta are și un tocător de resturi, aparat montat sub ea, lucrurile stau diferit. Acesta se oprește uneori din cauza unui obiect dur și nu trebuie bătut cu lingura sau deschis cu degetele. Oprește-l, scoate-l din priză și consultă instrucțiunile. Majoritatea au un orificiu pentru o cheie specială, cu care rotești mecanismul manual, ca să eliberezi ce s-a blocat.
Țevile din plastic de la cele mai multe instalații noi se curăță ușor, cele metalice vechi se corodează însă pe interior și pot păstra depuneri dure. În cazul lor, o curățare repetată și energică poate descoperi găuri mici, care până atunci erau acoperite de depuneri. Dacă observi picături sau urme umede după desfundare, nu amâna reparația, deoarece apa din pereți face stricăciuni mari într-un timp scurt.
Sârma flexibilă și când ajunge mai departe
Uneori sifonul iese curat, dar scurgerea rămâne lentă. Atunci dopul este mai în spate, în țeava din perete. Aici ajută un spiral flexibil de instalator, numit și sârmă de desfundat. Îl introduci în țeavă, îl împingi încet, rotind mânerul, până simți că întâlnește rezistență. Continuă să rotești, ca să sfărâmi sau să agăți dopul, apoi scoate-l și curăță ce a adus.
Nu forța dacă rezistența este mare și neobișnuită, mai ales la țevi vechi. O sârmă împinsă cu forță poate perfora o țeavă subțire sau poate deplasa o îmbinare. Dacă ai împins de câteva ori și apa tot nu coboară, nu mai insista.
Semnele că problema depășește chiuveta sunt clare: apa urcă în alt loc, de exemplu în cada de baie, când golești mașina de spălat; din scurgere se aud gâlgâituri puternice, deși nu ai blocaj; apar mirosuri persistente de canal. Acestea indică o coloană blocată sau o aerisire înfundată, iar acolo intervin administratorul clădirii sau un instalator autorizat.
Dacă te hotărăști să chemi pe cineva, pregătește-te cu câteva informații: de când a început scurgerea lentă, ce ai încercat deja, dacă se întâmplă la o singură chiuvetă sau la mai multe. Un instalator care primește aceste detalii merge direct la cauză și nu pierde timp cu întrebări. Spune-i și dacă ai folosit substanțe chimice, ca să se protejeze la deschiderea țevii.
Cum prelungești timpul dintre două blocaje
Cea mai bună soluție este prevenția, iar ea e ieftină. La bucătărie, nu arunca grăsimea în chiuvetă: las-o să se răcească într-un borcan și aruncă-l la gunoi. Șterge cu un șervețel farfuriile foarte unse înainte de spălare. Pune o sită fină în gură, care oprește resturile mari.
La baie, o sită mică în duș sau în lavoar prinde părul înainte să ajungă în sifon. O dată pe lună, toarnă apă foarte fierbinte în scurgeri, ca să dizolve depunerile moi. Dacă ai apă dură, un tratament periodic cu oțet sau cu un decalcifiant potrivit ajută la menținerea țevilor curate.
Și mai simplu, curăță sifonul de câteva ori pe an chiar dacă nu ai probleme. Cinci minute de muncă îți arată ce se adună acolo și îți dau o idee despre obiceiurile din casă. Mulți oameni dau astfel peste monede, cercei sau piese mici de jucărie căzute fără să știe.
Seara aceasta, dacă ai o chiuvetă care merge mai greu, începe cu sita, apoi cu apa fierbinte. Dacă nu ajută, ia ventuza. Ai la dispoziție mai multe etape, de la cea mai ușoară la cea mai grea, și de multe ori nu ajungi decât la a doua.
