O priză suplimentară în spatele canapelei, lângă biroul de acasă sau în bucătărie, lângă blatul de lucru, rezolvă o problemă cu care se confruntă aproape orice locuință mai veche: prea puține puncte de alimentare pentru câte aparate folosim azi. Montarea unei prize noi nu e o lucrare complicată dacă ai deja un circuit electric în apropiere de la care poți trage alimentarea, dar cere respectarea strictă a câtorva reguli de siguranță, pentru că vorbim, totuși, de curent electric.
Ce trebuie să ai pregătit înainte să începi
Ai nevoie de o priză nouă cu ramă și doză îngropată (sau doză aplicată, dacă montezi pe perete de gips-carton ori pe suprafață), cablu electric de secțiune potrivită — de regulă 2,5 mm² pentru circuite de prize —, o șurubelniță testoare de fază, clește de dezizolat, bandă izolatoare și, dacă spargi zid, un rotopercutor cu freză pentru șanț. Trusa de bază pe care orice casă ar trebui să o aibă acoperă majoritatea acestor scule, așa cum detaliem și în ghidul despre trusa de scule pentru casă.
Primul pas, obligatoriu, e să oprești curentul de la tabloul electric, exact la circuitul pe care urmează să lucrezi, nu doar la întrerupătorul camerei. Verifică apoi, cu șurubelnița testoare, că firele de la locul unde intervii sunt cu adevărat moarte — mulți electricieni amatori sar peste acest pas și regretă ulterior.
Traseul cablului și montarea dozei
Dacă tragi priza de la o alta existentă, cea mai simplă soluție e să continui circuitul din doza vecină, dublând firele de fază, nul și împământare direct în clemele existente sau folosind cleme de conexiune suplimentare. Traseul cablului trebuie să respecte, pe cât posibil, linii verticale sau orizontale față de prizele și întrerupătoarele deja montate — nu diagonale — atât din motive estetice, cât și pentru ca oricine intervine ulterior să știe unde e cablul, fără să dea din greșeală cu un cui sau o bormașină prin el.
Pentru zid din zidărie sau beton, canalul se sparge cu freza rotopercutorului la o adâncime care să încapă cablul plus un strat de tencuială peste el; pentru pereți de gips-carton, cablul trece prin structura metalică, prin orificii deja existente sau tăiate cu grijă, iar doza se fixează cu gheare speciale, fără să fie nevoie de spart nimic. Doza propriu-zisă se montează la aceeași înălțime cu celelalte prize din cameră, de regulă 30 de centimetri de la pardoseală, dar acest lucru variază în funcție de destinația spațiului.
Conectarea și testarea finală
Firele se dezizolează pe aproximativ un centimetru și se introduc în bornele prizei respectând codul de culori: maro sau negru pentru fază, albastru pentru nul, galben-verde pentru împământare. Fiecare fir trebuie fixat ferm în clemă, fără fire dezizolate expuse în afara bornei, iar priza se împinge apoi în doză și se fixează cu șuruburile ramei.
Abia după ce totul e montat și verificat vizual, repornești curentul de la tablou și testezi priza cu un aparat mic, sau, mai sigur, cu un tester de priză care indică dacă împământarea și polaritatea sunt corecte. Dacă ai orice dubiu legat de starea instalației vechi din casă, mai ales în blocurile construite înainte de anii 2000, e mai înțelept să chemi un electrician autorizat pentru verificare, mai ales înainte de a adăuga multiple circuite noi pe un tablou deja încărcat.
O priză montată corect nu doar că evită riscul de scurtcircuit, dar previne și încălzirea excesivă a cablurilor sub sarcină îndelungată, o problemă care afectează în timp și alte instalații din casă, la fel cum un detector de fum montat corect poate face diferența în cazul unui incendiu electric — un subiect pe care îl tratăm pe larg în ghidul despre montarea detectorului de fum.
