Momentul are un tipar cunoscut: telefonul alunecă, atinge apa, iar mâna îl scoate reflex în mai puțin de o secundă. Ce se întâmplă în minutele următoare decide dacă aparatul supraviețuiește sau ajunge la service cu o placă de bază coclită. Iar cele mai multe telefoane nu mor din cauza apei în sine, ci din cauza a ceea ce face proprietarul imediat după.
Apa curată, singură, nu distruge instantaneu electronica. Ce distruge e combinația dintre umiditate și curent electric, care declanșează electroliză și corodează pistele de pe placă în ore, nu în secunde. De aici derivă tot ce urmează.
Primele două minute
Oprește telefonul. Complet, nu doar blocarea ecranului. Dacă e deja stins, lasă-l stins și rezistă tentației de a verifica dacă mai merge. Fiecare pornire trimite curent prin circuite umede.
Scoate ce se poate scoate fără scule: cartela SIM, cardul de memorie, husa. Sertarul de SIM e și o cale de scurgere pentru apa rămasă în interior. Dacă telefonul are baterie detașabilă, ceea ce e rar azi, scoate-o.
Șterge exteriorul cu o lavetă moale, apoi ține aparatul cu porturile în jos și scutură-l scurt și controlat, de câteva ori. Scopul e să scoți apa din mufa de încărcare și din grila difuzorului, unde se adună cel mai mult. Nu scutura violent, pentru că împingi apa mai adânc.
Dacă lichidul nu era apă curată, ci apă de mare, apă din piscină, cafea sau bere, situația e mai gravă. Sarea și zahărul rămân pe placă și continuă să facă daune după uscare. În aceste cazuri, o clătire rapidă cu apă distilată, cu telefonul oprit, e paradoxal mai bună decât lăsarea reziduurilor acolo.
Ce nu trebuie făcut, deși toată lumea o face
- Orezul. Este cel mai persistent mit din electronica de consum. Orezul absoarbe umiditate din aer foarte lent și nu ajunge la apa din interiorul carcasei. În schimb, praful de amidon intră în porturi și în difuzoare, unde rămâne. Testele repetate au arătat că un telefon lăsat pur și simplu într-o cameră cu aer în mișcare se usucă la fel de bine sau mai bine.
- Uscătorul de păr. Aerul cald împinge apa mai adânc, spre zone unde nu ajungea singură, și poate depăși temperatura la care adezivii din interior cedează. Bateriile litiu-ion nu se împacă deloc cu căldura.
- Încărcarea. Nu conecta telefonul la curent, nici măcar câteva secunde, nici după câteva ore. Un port de încărcare umed plus tensiune înseamnă scurtcircuit. Telefoanele recente detectează umezeala în port și refuză încărcarea, iar acel avertisment nu trebuie ignorat.
- Alcoolul sanitar turnat în aparat. Izopropanolul de concentrație mare e folosit în service, dar cel din farmacie conține apă și adaosuri care lasă reziduuri.
Uscarea corectă și cât durează
Cea mai bună metodă la îndemână e aerul în mișcare la temperatura camerei. Așază telefonul în picioare, cu portul de încărcare în jos, în fața unui ventilator obișnuit, și lasă-l acolo. Un ventilator de birou pornit peste noapte face mai mult decât orice sac de orez.
Dacă ai la îndemână plicuri cu silicagel, cele care vin în cutiile de pantofi sau de electronice, sunt de zeci de ori mai eficiente decât orezul. Pune telefonul într-o cutie închisă împreună cu o mână de plicuri și schimbă-le după câteva ore.
Răbdarea e partea grea. Minimum patruzeci și opt de ore, iar dacă a intrat multă apă, trei zile. Un telefon pornit prea devreme poate funcționa perfect o săptămână și apoi să cedeze, când coroziunea a avansat suficient.
Când merită direct la service
Există situații în care uscarea acasă doar întârzie inevitabilul. Dacă telefonul a stat scufundat mai mult de câteva secunde, dacă lichidul era sărat sau dulce, sau dacă aparatul e recent și valoros, un service care face curățare cu ultrasunete în baie specială scoate reziduurile pe care aerul nu le atinge. Costă, dar costă mai puțin decât o placă de bază.
Un detaliu de care puțini știu: aproape toate telefoanele au înăuntru un indicator de contact cu lichid, o etichetă mică ce se colorează în roșu la umezeală. Se vede de obicei în sertarul de SIM, cu o lanternă. Odată devenită roșie, garanția pentru defecte de fabricație rămâne valabilă, dar orice defect va fi atribuit lichidului.
Certificările IP nu sunt nici ele o poliță de asigurare. Un IP68 înseamnă rezistență testată în apă dulce, la o adâncime și un timp anume, pe un aparat nou. Garniturile îmbătrânesc, iar un telefon căzut de câteva ori nu mai are aceeași etanșeitate ca în ziua în care a ieșit din cutie.
Dacă totuși aparatul nu mai revine la viață, nu îl arunca și nu îl duce la reciclare fără să te gândești la ce conține; chiar și un telefon mort poate fi citit într-un service, așa că merită să știi cum ștergi definitiv datele de pe un telefon vechi înainte să se despartă de tine.
