Cele mai multe respingeri la inspecția tehnică periodică nu vin din defecte grave. Vin din becuri arse, ștergătoare tocite, un far reglat prost sau o lampă de plăcuță care nu mai funcționează de un an și pe care nimeni nu a observat-o. Sunt lucruri pe care le poți rezolva acasă, într-o oră, cu un cost derizoriu, dar care în stație înseamnă o a doua programare și o zi pierdută.
Ideea nu este să păcălești inspecția, ci să nu ajungi acolo cu probleme banale. O trecere sistematică prin punctele pe care inspectorul le urmărește oricum îți spune destul de exact ce te așteaptă.
Verificările de exterior, în zece minute
Începe cu iluminarea, pentru că de aici pleacă cele mai multe respingeri. Ai nevoie de cineva care să stea lângă mașină sau de un perete la care te poți poziționa cu fața și cu spatele. Se verifică pe rând faza scurtă, faza lungă, luminile de poziție, semnalizările față-spate-laterale, avariile, stopurile, lumina de marșarier, lampa de ceață spate și, foarte des uitată, lampa care iluminează numărul de înmatriculare.
Nu e suficient să funcționeze. Culoarea trebuie să fie cea originală, iar dispersoarele să nu fie sparte sau fisurate. Un far mat sau îngălbenit poate scădea intensitatea sub pragul admis chiar dacă becul e nou, iar aici o polizare a dispersoarelor rezolvă problema mult mai ieftin decât un far nou.
- Parbrizul: fisurile din câmpul de vizibilitate al șoferului sunt motiv de respingere. O ciupitură mică, în afara zonei măturate de ștergător, trece de obicei.
- Ștergătoarele: dacă lasă dâre sau sar pe geam, se schimbă. Costă puțin și se montează în două minute.
- Spălătorul de parbriz: trebuie să pulverizeze, nu doar să facă zgomot. Duzele înfundate se desfundă cu un ac subțire.
- Oglinzile: ambele oglinzi exterioare trebuie să existe și să fie întregi.
- Anvelopele: adâncimea profilului minim 1,6 mm, aceeași dimensiune pe aceeași punte, fără umflături pe flanc.
- Caroseria: fără margini metalice tăioase, rugină perforantă în zone structurale sau elemente care atârnă.
Ce se verifică pe stand și ce poți influența
Standul măsoară eficiența frânării și diferența dintre roțile aceleiași punți. Dacă un etrier e blocat sau o plăcuță e uzată inegal, diferența apare imediat. Înainte de programare, fă câteva frânări puternice pe un drum liber și ascultă: un scârțâit metalic constant sau o mașină care trage într-o parte la frânare sunt semne clare că nu vei trece.
Tot pe stand se verifică amortizoarele și jocurile din direcție. Nu ai cum să le repari în ziua inspecției, dar poți ști dinainte dacă e cazul. Verifică nivelurile de lichide și, dacă rezervorul de frână a scăzut fără explicație, caută scurgeri, pentru că un furtun umed înseamnă respingere sigură. O verificare corectă a lichidului de frână, așa cum e descrisă în ghidul despre nivelul și starea lichidului de frână, îți spune în câteva minute dacă sistemul e sănătos.
La testul de noxe, pregătirea contează mai mult decât crede lumea. Mașina trebuie să ajungă la temperatura de funcționare, nu să vină de la doi kilometri distanță, pe rece. La motoarele diesel, un rulaj de douăzeci-treizeci de kilometri pe drum deschis, cu turații mai mari decât de obicei, ajută filtrul de particule să se regenereze și scade fumul la accelerația liberă. La benzină, un ulei foarte vechi și o bujie obosită pot urca valorile suficient cât să pice testul.
Actele și detaliile care blochează inspecția
Se prezintă certificatul de înmatriculare în original și cartea de identitate a vehiculului. Dacă mașina are modificări față de actele ei, jante de alte dimensiuni, cârlig de remorcare nehomologat, folie prea închisă pe geamurile laterale față sau instalație GPL fără documente, discuția se oprește acolo. Foliile pe parbriz și pe geamurile din față sunt un motiv frecvent de refuz și e mai simplu să le dai jos înainte decât să te cerți în stație.
Interiorul are și el cerințele lui: centurile trebuie să se retracteze și să se blocheze la o smucitură, claxonul să funcționeze, scaunele să fie fixate ferm, iar trusa medicală și stingătorul să fie prezente și în termen de valabilitate. Triunghiurile reflectorizante trebuie să fie două, nu unul.
Cu ce ordine merită să lucrezi
Cel mai eficient e să faci verificarea cu o săptămână înainte, nu în ziua programării. Îți rămâne timp să comanzi un bec, să schimbi lamele ștergătoarelor sau să treci pe la un service pentru un reglaj de faruri. Multe stații fac reglajul pe loc, contra unei sume mici, dar nu în toate cazurile și nu întotdeauna în aceeași zi.
Spală mașina înainte, mai ales pe dedesubt. Nu pentru impresie, ci pentru că un inspector care caută scurgeri printr-un strat de noroi uscat va da verdictul cel mai prudent. Curățenia îți lucrează în favoare.
Dacă știi deja de o problemă mai mare, o bucșă cu joc sau un amortizor care curge, nu spera că nu se vede. Repar-o înainte, pentru că un respins înseamnă termen de retestare, timp și, de multe ori, aceeași cheltuială plus taxa suplimentară. Diferența dintre un ITP trecut din prima și unul ratat ține aproape întotdeauna de jumătatea de oră pe care ai fost sau nu dispus să o aloci înainte.
