O baie fără geam se recunoaște după oglindă. Dacă rămâne aburită zece minute după duș, iar în colțul de sus al peretelui a apărut o pată gri-verzuie, nu ai o problemă de curățenie, ci una de ventilație. Ventilatorul de evacuare este cea mai ieftină soluție tehnică pentru asta, dar numai dacă îl alegi după debit, nu după preț, și dacă îl montezi într-un circuit de aer care chiar funcționează.
Cum alegi debitul și tipul potrivit
Regula de calcul e simplă: înmulțești volumul băii cu numărul de schimburi de aer pe oră recomandate, între șase și opt pentru o baie de bloc. O baie de 2,5 x 1,7 metri cu tavanul la 2,6 metri are aproximativ 11 metri cubi, deci ai nevoie de un ventilator care mută 70-90 de metri cubi pe oră. Aparatele obișnuite de 100 mm diametru livrează, pe hârtie, în jur de 95 mc/h, ceea ce acoperă situația.
Atenție însă la diferența dintre debitul nominal și cel real. Cifra de pe cutie se măsoară cu ventilatorul liber, fără tubulatură. Fiecare metru de tub flexibil și fiecare cot de 90 de grade taie din debit, uneori cu 20-30 la sută. Dacă traseul până în ghenă are două coturi, ia un model cu o marjă bună peste calculul teoretic.
Merită să te uiți și la nivelul de zgomot, exprimat în decibeli. Sub 30 dB este considerat liniștit, peste 40 dB devine deranjant într-un apartament mic. Modelele cu rulmenți pe bile costă mai mult, dar rezistă câțiva ani în plus față de cele cu bucșe.
În privința comenzii, ai trei variante uzuale. Cea mai simplă pornește odată cu lumina, ceea ce înseamnă că se oprește imediat ce ieși, adică exact când aerul e cel mai încărcat. Varianta cu temporizator mai lucrează 5-15 minute după stingerea becului și este, practic, alegerea corectă. Modelele cu higrostat pornesc singure când umiditatea trece de un prag setat, utile dacă în casă sunt mai multe persoane care fac duș la ore diferite.
Pregătirea și siguranța electrică
Baia este mediu umed, iar aici regulile nu sunt orientative. Ventilatorul se montează în afara zonei de stropire directă, cât mai sus, de obicei pe peretele opus ușii sau în tavan, și se alimentează pe un circuit protejat de diferențial. Dacă tabloul locuinței nu are un întrerupător diferențial de 30 mA, oprește-te aici și cheamă un electrician.
Închide alimentarea din tablou, nu doar de la întrerupător, și verifică efectiv cu un creion de tensiune sau cu un tester. Marea majoritate a accidentelor casnice se întâmplă pentru că cineva a presupus că a oprit siguranța corectă.
Îți trebuie: ventilatorul, tub flexibil de aluminiu sau rigid PVC de 100 mm, o clemă de strângere, colier de fixare, dibluri și șuruburi, o carotă de 105 mm dacă găurești peretele, cabluri de 1,5 mmp, cleme de conexiune și silicon neutru. Dacă traseul trece prin ghenă, verifică întâi ce se întâmplă acolo, pentru că într-un bloc vechi coloana poate fi înfundată de decenii.
Montajul propriu-zis
Marchează centrul găurii și verifică pe cealaltă parte a peretelui ce se află acolo. Găurirea unei conducte îngropate transformă o lucrare de o oră într-o zi întreagă de reparații. Dacă ai un detector de metale sau de tuburi, folosește-l.
Dă gaura cu carota, lent, cu percuție doar dacă zidăria este de cărămidă plină. Curăță marginile și introdu tubul, lăsându-l cu doi centimetri în afară pe partea exterioară, ușor înclinat spre exterior, ca apa de condens sau ploaia să se scurgă afară, nu în perete.
Scoate capacul ventilatorului, prezintă corpul pe perete, marchează cele patru găuri de prindere și montează diblurile. Trece cablul prin presetupa carcasei înainte să fixezi aparatul. Conexiunea se face în clema din interior: faza pe L, nulul pe N, iar la modelele cu temporizator există un al treilea fir, marcat de obicei LT sau L1, care se leagă la faza comutată de întrerupătorul de lumină, în timp ce L rămâne pe fază permanentă. Dacă inversezi aceste două fire, ventilatorul va merge non-stop.
Fixează corpul, pune la loc capacul, deschide siguranța și testează. Un test simplu: lipește o foaie de hârtie igienică de grilă cu ventilatorul pornit. Dacă rămâne lipită, aspirația e reală. Dacă alunecă, fie tubulatura are pierderi, fie coloana este blocată.
De ce nu funcționează uneori, deși aparatul merge
Un ventilator scoate aer doar dacă intră aer de undeva. În apartamentele cu tâmplărie nouă, perfect etanșă, și cu ușa băii lipită de pardoseală, aparatul se chinuie în gol. Soluția clasică este un spațiu de 10-15 milimetri sub ușă sau o grilă de transfer în foaia ușii. Aceeași logică a aportului de aer proaspăt apare și când montezi o plasă de insecte la fereastră, unde țesătura reduce fluxul natural mai mult decât te-ai aștepta.
Un al doilea motiv este coloana comună de evacuare, plină de depuneri sau blocată de vecinul care și-a tras un tub direct în ea. Dacă hârtia nu se lipește nici după ce ai verificat tubulatura proprie, problema e la comun și se rezolvă cu administrația.
Ține minte și că o baie uscată nu ține doar de ventilator. Umezeala vine adesea din altă parte, iar dacă pereții rămân reci, condensul se depune oricât ai aerisi. Merită verificată izolația, mai ales la apartamentele de colț, unde soluțiile descrise în ghidul despre izolarea termică a unui balcon se aplică aproape identic. Un aparat bun, un traseu scurt și un rost sub ușă rezolvă în general problema pentru mulți ani, cu un consum de câțiva lei pe lună.
