Aerul ajunge inevitabil într-o instalație de încălzire. Intră la umplere, se desprinde din apă pe măsură ce aceasta se încălzește, pătrunde prin micro-neetanșeități și se acumulează exact acolo unde deranjează cel mai mult. Aerisitorul automat este piesa care îl scoate afară fără ca tu să trebuiască să umbli cu cheia la fiecare calorifer.
Cum funcționează, de fapt, un aerisitor automat
Mecanismul este surprinzător de simplu și nu are nevoie de electricitate sau de comandă. Într-un corp metalic, de obicei din alamă, se află o cameră în care se ridică apa din instalație. În ea plutește un flotor — o bilă sau un cilindru ușor. Când camera este plină cu apă, flotorul urcă și apasă pe o tijă care ține închis un ventil mic din partea de sus.
Când se adună aer, acesta se strânge în partea superioară a camerei și împinge nivelul apei în jos. Flotorul coboară, eliberează tija, ventilul se deschide și aerul iese pe orificiul de evacuare. Pe măsură ce aerul pleacă, apa urcă la loc, flotorul se ridică și ventilul se închide. Ciclul se repetă ori de câte ori este nevoie, fără nicio intervenție.
Aproape toate modelele au un capac mic, filetat, pe orificiul de evacuare. Acesta trebuie deșurubat cu o tură sau două după montaj, altfel aerisitorul nu poate elibera nimic. Este cea mai frecventă greșeală de punere în funcțiune: piesa este montată corect, dar rămâne sigilată din transport și nimeni nu înțelege de ce instalația continuă să facă zgomot.
Unde se montează, punct cu punct
Aerul urcă. Toată logica de amplasare pleacă de aici: aerisitoarele se pun în punctele cele mai înalte ale fiecărui circuit și pe verticală, cu orificiul de evacuare în sus. Un aerisitor montat înclinat sau orizontal nu funcționează corect, pentru că flotorul nu se mai mișcă pe direcția potrivită.
Pozițiile uzuale într-o instalație de locuință:
- În punctul cel mai înalt al fiecărei coloane sau bucle. Acolo se colectează natural aerul din întreg tronsonul.
- Pe distribuitor-colector, în special la instalațiile cu încălzire prin pardoseală, unde aerul blocat într-o buclă lungă poate opri complet circulația pe acel circuit.
- Deasupra pompei de circulație, pentru că aerul acumulat acolo produce cavitație și zgomot și scurtează viața pompei.
- Pe butelia de egalizare sau pe separatorul de aer, dacă instalația are așa ceva.
- Pe boilerul indirect sau pe rezervorul tampon, în partea de sus.
- La capătul unui traseu care urcă și apoi coboară, în vârful cotului — un punct pe care instalatorii grăbiți îl ratează des.
Centralele murale au deja un aerisitor automat integrat, montat pe corpul pompei. Faptul că îl are nu înseamnă că restul instalației nu mai are nevoie de altele: acela scoate aerul doar din vecinătatea lui, nu din caloriferul de la etajul doi. Dacă ai o pompă separată pe circuitul de apă caldă menajeră, aceeași regulă se aplică și acolo; detaliile de alegere sunt în ghidul despre alegerea unei pompe de recirculare pentru apă caldă.
Aerisitor automat sau manual: nu sunt interschimbabile
Robinetul de aerisire manual de pe fiecare calorifer — cunoscut și ca ventil de purjare — rămâne necesar. Nu îl înlocuiește niciun aerisitor automat de pe coloană, pentru că aerul prins într-un corp de încălzire individual nu are cum să migreze singur până în punctul înalt al instalației.
Diferențele practice:
- Automatul lucrează continuu, scoate cantități mici de aer pe măsură ce apar și este potrivit în punctele înalte, greu accesibile. Are însă piese mobile care se pot bloca cu depuneri.
- Manualul scoate mult aer dintr-o dată, îți dă control și confirmare directă — auzi șuieratul, apoi vine apa — și nu se blochează practic niciodată. Necesită însă să fii acolo.
Într-o instalație corect echipată există ambele. Procedura de purjare a corpurilor de încălzire, cu ordinea de la etajul de jos spre cel de sus și cu verificarea presiunii după, este descrisă în articolul despre caloriferul care nu se încălzește uniform și are aer în el.
Ce se strică la un aerisitor automat și cum îți dai seama
Piesa are o durată de viață limitată, mai ales în instalații cu apă dură sau cu nămol. Depunerile se așază pe tija ventilului sau pe flotor și îl țin blocat într-una din cele două poziții.
Dacă rămâne blocat închis, nu ai niciun semn direct — pur și simplu aerul se acumulează din nou, caloriferele gâlgâie și unele nu se mai încălzesc. Verificarea este simplă: deșurubează capacul complet și apasă scurt tija cu o șurubelniță subțire. Dacă iese aer sau apă, mecanismul se mișcă. Dacă nu se întâmplă nimic, este blocat.
Dacă rămâne blocat deschis, apare o scurgere lentă din orificiul de evacuare. Vei observa o urmă de calcar sau de rugină pe corpul piesei și, mai grav, presiunea din instalație scade constant, iar tu tot completezi apă. Completarea repetată introduce oxigen și săruri noi și accelerează coroziunea. De aceea, o presiune care scade fără o cauză evidentă merită investigată metodic — vezi cum verifici presiunea din instalația de încălzire și cum o reglezi.
Aproape toate aerisitoarele automate se montează pe un robinet de izolare cu bilă sau pe un ventil de reținere cu arc. Merită insistat pe acest detaliu la montaj: cu el, poți schimba piesa în două minute, cu instalația plină. Fără el, trebuie golit tot circuitul pentru o componentă care costă puțin.
Ce faci înainte și după montaj
Înainte de a monta un aerisitor nou, oprește circulația pe tronsonul respectiv și, dacă instalația este sub presiune, izoleaz-o. Curăță filetul, folosește bandă de etanșare sau pastă potrivită pentru instalații termice și strânge cu cheia fixă, nu cu cleștele — corpul de alamă are muchii care se rotunjesc ușor.
După montaj, deschide capacul de evacuare cu una-două ture. Pornește instalația și lasă-o să lucreze; în primele zile este normal să auzi eliberări scurte de aer. Verifică apoi presiunea la rece și completează dacă a scăzut sub valoarea recomandată de producătorul centralei.
Un ultim aspect care ține de siguranță: dacă instalația ta funcționează pe gaz, orice intervenție la centrală, la coșul de evacuare sau la circuitul de gaz este treaba unui instalator autorizat, nu a proprietarului. Montarea unui aerisitor pe un calorifer sau pe un distribuitor este o lucrare accesibilă unui om priceput; umblatul în interiorul centralei, nu. Aerisitorul automat costă puțin și rezolvă o problemă care altfel revine în fiecare toamnă — dar rămâne o piesă de consum, care se verifică o dată pe an, la fel ca filtrul sau ca manometrul.
