Bujia este singura piesă a motorului pe care o poți ține în mână și din care poți citi, cu ochiul liber, ce se întâmplă în camera de ardere. Culoarea izolatorului, forma depunerilor și starea electrozilor spun despre amestecul de aer și combustibil, despre consumul de ulei și despre temperatura de funcționare lucruri pentru care altfel ai avea nevoie de aparatură. Trebuie doar să știi ce cauți.
Când merită să le scoți
Nu la orice ocazie. Fiecare demontare solicită filetul din chiulasă, iar la motoarele cu chiulasă de aluminiu — adică aproape toate — un filet distrus înseamnă o reparație serioasă. Deci scoți bujiile atunci când ai un motiv.
Motive bune sunt: intervalul de schimb prevăzut de producător a fost atins, pornirea la rece a devenit greoaie, motorul tremură în ralanti, apar ezitări la accelerare, consumul a crescut fără explicație sau ai citit coduri de rateuri cu un tester. Dacă martorul de motor clipește, oprește-te; sunt rateuri severe, iar lista de verificări atunci când se aprinde martorul de motor începe exact cu aprinderea.
Intervalele diferă mult în funcție de material: bujiile clasice cu electrod de nichel se schimbă considerabil mai des decât cele cu platină sau iridiu. Valoarea corectă pentru motorul tău este în manualul de service, nu în recomandarea generală de pe o cutie.
Procedura, ca să nu strici filetul
Lucrează pe motor rece. Aluminiul chiulasei se dilată mai mult decât oțelul bujiei, iar demontarea la cald este cea mai sigură metodă de a smulge filetul.
- Curăță locașurile înainte să scoți ceva. Praful și nisipul adunate în puțul bujiei cad direct în cilindru în momentul demontării. Suflă cu aer comprimat sau aspiră.
- Deconectează bobina sau fișa cu grijă, trăgând de corp, nu de cablu, după ce ai desfăcut clema conectorului.
- Folosește cheia de bujii potrivită, cu inserție de cauciuc sau magnet, și o prelungire dreaptă. O cheie strâmbă sau un tubular obișnuit sparg ceramica.
- Desfă lent. Dacă simți rezistență anormală, nu forța: strânge înapoi puțin, apoi desfă din nou, în pași mici. Așază bujiile în ordinea cilindrilor, ca să știi ce ai citit și unde.
Ce citești pe electrod
Compară întâi bujiile între ele. O singură bujie diferită de celelalte indică o problemă locală, pe un cilindru; toate la fel indică o problemă generală, de amestec sau de reglaj.
- Maro deschis spre gri-bej, uscat. Aspectul normal. Motorul lucrează cum trebuie.
- Negru, uscat, catifelat. Amestec prea bogat sau ardere incompletă. Suspecți: filtru de aer înfundat, senzor de temperatură defect, injector care picură, drumuri prea scurte.
- Negru, umed și uleios. Ulei în camera de ardere, adică segmenți sau semeringuri de supapă. Verifică nivelul uleiului între schimburi; dacă scade vizibil, ai confirmarea. Merită atunci și o discuție despre intervalul real de schimb al uleiului, pentru că un motor care consumă ulei are nevoie de verificări mai dese, nu doar de completări.
- Alb, cretos, cu izolator lucios sau cu bășici. Supraîncălzire. Cauze posibile: grad termic greșit, amestec prea sărac, avans de aprindere incorect, probleme de răcire. Nu ignora, pentru că urmează detonația.
- Udă de combustibil, fără urme de ardere. Cilindrul respectiv nu aprinde deloc: bobină, fișă sau bujie moartă.
- Depuneri cenușii, pulverulente. De obicei aditivi sau ulei ars în cantitate mică. Dacă acoperă electrodul, provoacă rateuri.
- Electrod topit sau ceramică fisurată. Situație gravă, semn de detonație. Oprește investigația amatoricească și mergi la service.
Uzura normală se vede și dimensional: muchiile electrodului central se rotunjesc, iar distanța dintre electrozi crește. O scânteie are nevoie de tensiune mai mare pentru a traversa un spațiu mai larg, iar bobina lucrează la limită — de aici pornirile grele și rateurile la sarcină mare.
Un miros neobișnuit din compartimentul motor completează diagnosticul. Dacă bujiile ies unsuroase și simți și un iz caracteristic, aruncă un ochi peste explicațiile pentru mirosul de ars din motor, pentru că uleiul scurs pe exteriorul motorului și cel ars în cilindri sunt două probleme diferite.
Distanța dintre electrozi și montajul corect
Distanța se măsoară cu o lamelă calibrată sau, mai bine pentru bujiile moderne, cu un calibru cu sârmă. Valoarea prescrisă este în manual. Atenție însă: bujiile cu electrod fin de iridiu sau platină nu se ajustează ca cele de nichel — vârful este fragil și se rupe. Cele mai multe vin deja reglate din fabrică. Dacă totuși ajustezi, acționează exclusiv asupra electrodului lateral și niciodată cu sprijin pe cel central.
La montaj, strângerea contează mai mult decât pare. Prea slab, bujia nu transferă căldura către chiulasă și se supraîncălzește. Prea tare, deformezi garnitura, întinzi filetul sau fisurezi ceramica. Ideal folosești o cheie dinamometrică la cuplul indicat; dacă nu ai, respectă instrucțiunea producătorului de pe cutie, care indică de obicei o fracțiune de tură după ce garnitura s-a așezat.
Înșurubează întotdeauna primele ture cu mâna, cu prelungitorul, fără clichet. Dacă bujia nu intră lin, scoate-o și reia; forțarea cu cheia peste un filet prins strâmb distruge chiulasa. Nu aplica pastă antigripantă decât dacă producătorul bujiei o recomandă explicit, pentru că filetele acoperite din fabrică nu au nevoie și, în plus, pasta modifică cuplul real de strângere.
Cât timp ai bobinele scoase, uită-te în interiorul manșoanelor de cauciuc: urmele negre, ramificate, arată descărcări electrice către masă și înseamnă manșon sau bobină de schimb. Este momentul ideal să le înlocuiești, pentru că a doua oară va trebui să demontezi din nou totul. Iar dacă după montaj motorul continuă să dea rateuri, nu insista cu bujii noi de altă marcă: problema este în altă parte, iar o diagnoză cu tester la un service te costă mai puțin decât încă trei seturi cumpărate pe ghicite.
