Mirosul de canal care urcă din sifonul de pardoseală are o particularitate enervantă: apare și dispare. Vine puternic după câteva zile de absență, se atenuează când casa e locuită normal, revine vara sau când bate vântul într-un anumit fel. Tocmai acest caracter intermitent îi face pe oameni să creadă că e ceva grav în canalizare, când de fapt explicația este aproape întotdeauna una mecanică și simplă.
Cum funcționează, de fapt, o gardă hidraulică
Orice sifon, fie el de pardoseală, de chiuvetă sau de cadă, este în esență un cot în formă de U care reține permanent câțiva centimetri de apă. Acea apă formează un dop, numit gardă hidraulică, care separă aerul din locuință de gazele din canalizare. Atât timp cât dopul există, mirosul nu are pe unde trece.
Problema apare în momentul în care apa dispare. Iar ea dispare mult mai ușor decât s-ar crede, din patru motive distincte.
Evaporarea este cel mai comun. Un sifon de pardoseală dintr-o baie în care nu se face duș nu primește apă săptămâni întregi. Vara, cu 25-30 de grade în casă, garda se evaporă complet în două-trei săptămâni. Casele de vacanță și băile de serviciu miros exact din acest motiv.
Sifonarea este al doilea. Când o cantitate mare de apă coboară brusc prin coloană, de exemplu la golirea unei căzi sau la evacuarea unei mașini de spălat, se creează o depresiune care aspiră apa din sifoanele vecine. Ai auzit probabil gâlgâitul caracteristic: acesta e sunetul unei gărzi hidraulice care tocmai a fost golită.
A treia cauză este ventilarea deficitară a coloanei. Fiecare coloană de canalizare trebuie să comunice cu exteriorul, de obicei printr-o prelungire deasupra acoperișului sau printr-o supapă de aerisire montată la ultimul nivel. Dacă acest tub e blocat cu frunze, cuib de păsări sau a fost pur și simplu închis la o renovare, coloana funcționează ca un pai astupat la capăt și golește sifoanele la fiecare descărcare.
A patra, mai rar, este un sifon defect sau montat greșit: capac crăpat, garnitură deteriorată, ori un model uscat cu membrană care s-a întărit.
Diagnosticul, în ordinea corectă
Începe cu ce e mai simplu. Toarnă un litru-doi de apă în sifonul de pardoseală și așteaptă o oră. Dacă mirosul dispare, cauza era evaporarea și ai rezolvat-o pe moment.
Dacă revine în câteva zile, urmărește când anume. Miros imediat după ce cineva a golit cada sau după ce mașina de spălat a evacuat înseamnă sifonare, deci o problemă de ventilare a coloanei. Miros permanent, indiferent de utilizare, sugerează o gardă compromisă fizic: capac neetanș, fisură în corpul sifonului sau o îmbinare desfăcută sub pardoseală.
Verifică și celelalte puncte din baie. Dacă mirosul vine de fapt de la chiuvetă sau de la racordul mașinii de spălat, tratamentul e cu totul altul. Un racord de mașină de spălat introdus direct în coloană, fără sifon și fără ventil antiretur, este o sursă clasică de miros, motiv pentru care regulile de montaj sunt detaliate în ghidul despre racordarea corectă a unei mașini de spălat.
Nu ignora nici varianta unei conducte fisurate în șapă. Semnul distinctiv este mirosul care se simte difuz în cameră, nu concentrat deasupra sifonului, uneori însoțit de o pată de umezeală pe tavanul vecinului de dedesubt.
Soluțiile, de la cea de cinci minute la cea serioasă
- Apă plus ulei. Toarnă apă, apoi o lingură de ulei de gătit. Uleiul formează o peliculă la suprafață și încetinește evaporarea de câteva ori. Soluție de sezon pentru băi nefolosite.
- Curățarea sifonului. Ridică grătarul, scoate coșul interior și cureți depunerile de păr și săpun. Un sifon murdar produce singur miros, chiar cu garda intactă. Evită sodă caustică pe conducte vechi; apă fierbinte, bicarbonat și oțet sunt suficiente în majoritatea cazurilor, iar metodele mecanice sunt descrise în articolul despre desfundarea unei chiuvete înfundate.
- Sifon cu membrană sau cu bilă. Se înlocuiește inserția interioară cu una prevăzută cu clapetă antiretur. Costă puțin, se montează fără spargeri și rezolvă definitiv problema evaporării, pentru că nu depinde de prezența apei.
- Supapă de aerisire. Dacă diagnosticul indică sifonare, montarea unei supape de admisie a aerului pe coloană sau pe racordul respectiv reechilibrează presiunea. Se montează vertical, într-un spațiu accesibil și ventilat, niciodată zidită complet.
- Înlocuirea sifonului. Rămâne varianta finală când corpul e fisurat. Presupune spart în pardoseală, deci gresie de rezervă și o zi de lucru.
Un obicei simplu previne majoritatea situațiilor: o dată la două săptămâni, toarnă un litru de apă în fiecare scurgere pe care nu o folosești, inclusiv în cea de la baia de serviciu sau din spălătorie. Dacă pleci mai mult de o lună, adaugă și puțin ulei. E o măsură ridicol de banală, dar funcționează mai bine decât orice odorizant, pentru că atacă mecanismul real, nu simptomul. Iar dacă mirosul persistă după ce ai bifat toate variantele de mai sus, atunci discuția se mută la nivelul coloanei comune, unde e nevoie de administrator și, probabil, de o inspecție video.
