Un jgheab plin cu frunze nu deranjează pe nimeni în august. Începe să conteze în octombrie, la prima ploaie care ține trei ore, când apa nu mai are pe unde să plece și se revarsă peste marginea exterioară, direct pe fațadă și pe fundație. Un acoperiș de casă obișnuită colectează câteva tone de apă la o singură ploaie serioasă, iar toată cantitatea aceea trebuie să treacă prin niște canale de doi metri pătrați de secțiune totală.
De aceea curățarea jgheaburilor e una dintre puținele lucrări de întreținere cu efect imediat vizibil. Se face de două ori pe an, primăvara după căderea florilor și toamna după căderea frunzelor, și nu cere decât o scară stabilă, mănuși și o oră bună de răbdare.
Curățarea, în ordinea corectă
Alege o zi uscată, la două-trei zile după ultima ploaie, când mizeria e ușoară și se ia în mână. Pune scara la un unghi de aproximativ 75 de grade, cu picioarele pe teren ferm, și nu o muta din poziție întinzându-te lateral. Coboară și mut-o. Regula veche a constructorilor spune că, dacă ai nevoie să te întinzi, ai mutat scara prea rar.
Lucrează dinspre capătul opus burlanului spre el, ca să împingi mizeria în direcția evacuării. Scoate frunzele cu mâna sau cu o mistrie mică de plastic și pune-le într-o găleată agățată de scară, nu le arunca în jos, pentru că le vei aduna a doua oară de pe gazon.
După ce ai scos partea grosieră, spală cu furtunul, tot dinspre capăt spre burlan. Aici afli două lucruri deodată: dacă apa curge liber și, foarte important, dacă panta e corectă. Apa care băltește pe o porțiune arată o pantă greșită sau un jgheab lăsat între suporți.
Dacă apa nu se scurge sau iese încet, burlanul e înfundat. Desfă cotul de jos și verifică întâi acolo, unde se adună cel mai des. Dacă blocajul e mai sus, folosește o spirală de instalator introdusă de sus în jos, sau bagă furtunul cu presiune de jos în sus, ceea ce dizlocă dopul mult mai eficient.
Reparațiile pe care le poți face singur
După spălare, verifică sistematic tot traseul:
- Îmbinări care picură. Curăță zona cu o perie de sârmă și degresant, lasă să se usuce complet și aplică mastic pe bază de poliuretan sau silicon neutru pentru tablă, pe interiorul îmbinării. Siliconul acetic obișnuit corodează metalul și cedează într-un an.
- Găuri mici de rugină. Se peticesc cu bandă de aluminiu autoadezivă lipită pe suprafață curată, sau cu o bucată de tablă zincată prinsă cu mastic. Peticul se pune întotdeauna în sensul de curgere, ca marginea să nu oprească apa.
- Suporți slăbiți. Un jgheab lăsat între două cârlige adună apă și îngheață iarna. Adaugă un suport intermediar sau înlocuiește șurubul cu unul mai lung, prins în lemn sănătos.
- Panta greșită. Ideal e un centimetru de cădere la fiecare doi-trei metri, spre burlan. Verifică cu o sfoară întinsă și o nivelă lungă, apoi corectează prin repoziționarea suporților.
- Coborâri desprinse. Colierele de perete se slăbesc în timp. Strânge-le sau înlocuiește diblurile, mai ales pe cele de la baza burlanului, unde vibrația e maximă.
Ce faci cu apa după ce coboară
Multă lume curăță jgheaburile impecabil și lasă apoi apa să cadă la treizeci de centimetri de fundație. Efectul e același: sol saturat, umezeală în soclu și, în ani cu ploi lungi, igrasie la parter.
Burlanul trebuie să descarce fie în rețeaua pluvială, fie într-un cămin, fie, minimum, într-o rigolă sau pe un jgheab de beton care duce apa la cel puțin un metru și jumătate de casă. O soluție ieftină și eficientă este cotul prelungit cu un tub flexibil și o dală de beton dedesubt, care împrăștie jetul și previne săparea în pământ.
Dacă în casă ai deja o pată suspectă pe tavan sau pe peretele de la ultimul nivel, nu presupune automat că e de la acoperiș. Parcurge întâi metodele din articolul despre identificarea sursei unei infiltrații, pentru că o revărsare de jgheab și o țiglă spartă lasă urme foarte asemănătoare, dar se repară complet diferit.
Sisteme de protecție și când merită
Sitele și plasele de jgheab reduc mult din muncă, dar nu o elimină. Sub un tei sau un mesteacăn, plasa fină se colmatează la suprafață și trebuie măturată tot toamna, doar că de pe jgheab, nu din el. Periile cilindrice sunt o variantă bună la case cu vegetație moderată; capacele rigide cu fantă laterală funcționează cel mai bine, dar costă și cer montaj atent.
Verifică și sitele de la gura burlanului, acele coșulețe conice. Sunt utile, însă doar dacă le golești. Uitate acolo doi ani, devin exact dopul pe care erau menite să-l prevină.
Toamna, când oricum urci pe scară, profită și verifică ultimul rând de țiglă, coama și șorțurile de la coș. Ai deja poziția, ai deja scara, iar zece minute în plus îți spun dacă mai ai de făcut ceva înainte ca vremea să nu-ți mai permită.
