Aproape toată lumea le spune la fel, iar de aici pornesc majoritatea reparațiilor ratate. „Am mucegai pe perete” și „am igrasie” descriu, în vorbirea curentă, aceeași pată întunecată dintr-un colț de cameră. În realitate sunt două lucruri diferite: unul este un organism viu care crește pe suprafață, celălalt este apă care urcă prin materialul peretelui. Tratamentul care rezolvă un caz nu are absolut niciun efect asupra celuilalt.
Diferența se poate stabili acasă, fără aparatură, dacă știi la ce te uiți.
Ce este de fapt fiecare
Mucegaiul este o ciupercă microscopică. Are nevoie de trei lucruri simultan: umiditate, o temperatură blândă și ceva organic de care să se prindă, iar cleiul din tapet, gletul, praful sau lemnul îi sunt suficiente. Crește pe suprafață, în sus, ca o colonie.
Igrasia este apă lichidă care migrează prin porii materialului de construcție, de obicei de jos în sus, prin capilaritate, atunci când hidroizolația de la baza zidului lipsește sau s-a degradat. Nu e un organism, e un fenomen fizic. Aduce cu ea și săruri din sol, care se depun în perete pe măsură ce apa se evaporă la suprafață.
Ambele pot exista în același perete, iar igrasia creează adesea condițiile perfecte pentru mucegai. Dar direcția de rezolvare este inversă: la mucegai lucrezi asupra aerului și a suprafeței, la igrasie lucrezi asupra structurii.
Șapte semne care le deosebesc
- Poziția pe perete. Mucegaiul apare sus, în colțuri, pe tavan, în spatele mobilei lipite de un perete exterior, în jurul ferestrelor. Igrasia pornește de la podea și urcă, de obicei până la 50–120 cm, cu o margine superioară destul de clară, aproape orizontală, ca un nivel de apă.
- Culoarea și textura. Mucegaiul e negru, verde-închis sau gri, ușor pufos, uneori catifelat. Igrasia lasă o pată închisă la culoare când e umedă și, după uscare, un depozit alb, cristalin, prăfos, care se ia pe deget. Depozitul acela alb sunt sărurile și e semnătura clasică a igrasiei.
- Mirosul. Mucegaiul miroase distinct a mucegai, a pivniță închisă. Igrasia curată miroase mai degrabă a umed rece, a pământ, fără nota aceea înțepătoare.
- Sezonalitatea. Mucegaiul din condens se accentuează iarna, în lunile în care ținem ferestrele închise. Igrasia se accentuează primăvara și toamna, când solul e saturat de apă, și e relativ constantă tot anul.
- Reacția la spălare. Dacă ștergi pata cu o soluție potrivită și dispare complet, lăsând peretele curat, era mucegai de suprafață. Dacă pata reapare în același contur după uscare, apa vine din interiorul zidului.
- Starea tencuielii. Igrasia veche degradează stratul suport: tencuiala devine friabilă, sună a gol la ciocănit, se sfărâmă între degete. Mucegaiul lasă tencuiala intactă dedesubt.
- Ce arată un higrometru. Dacă umiditatea relativă din cameră trece constant de 65–70% și pe geam apare condens dimineața, ai un context clasic de mucegai. Dacă aerul e uscat, dar peretele rămâne rece și umed doar la bază, te uiți la igrasie.
De ce contează diferența în practică
Pentru mucegai, intervenția vizează cauza atmosferică: reduci umiditatea din aer, îmbunătățești ventilația, elimini punțile termice și abia apoi tratezi suprafața cu un produs fungicid. Zugrăvirea peste mucegai fără tratament înseamnă că pata revine în câteva săptămâni, pentru că sporii și miceliul rămân sub stratul nou.
Pentru igrasie, tratamentul cu fungicid este bani aruncați. Ai nevoie de o barieră împotriva umidității ascendente sau de eliminarea sursei de apă, iar asta înseamnă lucrări la nivelul zidului: injectare de barieră chimică la baza peretelui, refacerea hidroizolației, corectarea trotuarului de gardă care lasă apa să stea lipită de fundație, tencuială de asanare cu porozitate mare, care permite sărurilor să cristalizeze în interiorul ei fără să distrugă finisajul. Detaliile procedurii și ordinea corectă a operațiunilor sunt descrise pe larg în ghidul despre cum previi și repari igrasia de pe pereți.
Există și o a treia posibilitate, pe care mulți o ratează: o scurgere. O țeavă care pierde câțiva mililitri pe oră într-un perete produce o pată care nu respectă tiparul niciuneia dintre variante, apare adesea la mijlocul peretelui și crește lent, indiferent de anotimp. Dacă pata nu se încadrează în descrierile de mai sus, merită să verifici semnele unei scurgeri ascunse de apă înainte să comanzi orice fel de lucrare.
Trei teste simple pe care le poți face singur
Testul foliei. Lipești ermetic, pe toate laturile, o bucată de folie transparentă de aproximativ 40 pe 40 cm pe zona afectată și o lași două zile. Dacă se formează condens pe fața dinspre cameră, umezeala vine din aerul din încăpere, deci ai condens și mucegai. Dacă apar picături pe fața dinspre perete, iar peretele de sub folie e mai închis la culoare, umezeala vine din zid.
Testul cartonului. Lipești o bucată de carton la 10 cm de podea, pe peretele suspect, și o alta la 1,5 m. După câteva zile, dacă doar cel de jos e umed și moale, tiparul e de igrasie.
Testul de contur. Marchezi cu creionul marginea petei și notezi data. Peste două săptămâni compari. O pată care urcă e igrasie activă. O pată care se extinde lateral și în sus, ca o floare, e mucegai. O pată care rămâne fixă și reapare doar după ploi indică infiltrație.
Ce faci imediat, indiferent de diagnostic
Trage mobila la 5–10 cm de pereții exteriori ca aerul să circule. Aerisește scurt și intens, cinci minute cu ferestrele larg deschise, de câteva ori pe zi, în locul unui geam lăsat pe poziția de basculare ore în șir. Acoperă oala când fierbi și pornește ventilația din baie în timpul dușului și încă un sfert de oră după. Nu usca rufele în dormitor. Verifică dacă nu cumva ai astupat, la o renovare, grilele de ventilație din bucătărie sau baie, o cauză frecventă și complet trecută cu vederea.
În baie, punctul cel mai vulnerabil rămâne rostul de silicon din jurul căzii sau al cabinei de duș, unde mucegaiul se instalează primul și cel mai încăpățânat; acolo se aplică o procedură specifică de curățare și de refacere a rostului, pentru că sub stratul vizibil pătează chiar masa siliconului.
Un ultim lucru, care nu ține de construcții. Expunerea prelungită la mucegai poate agrava astmul, alergiile și afecțiunile respiratorii, iar copiii, vârstnicii și persoanele cu imunitate scăzută sunt mai sensibili. Dacă în casă apar tuse persistentă, iritații sau înrăutățirea unor simptome respiratorii care se ameliorează când plecați de acasă, discutați cu medicul de familie sau cu un pneumolog, în paralel cu remedierea peretelui. Iar pentru suprafețe mari, peste câțiva metri pătrați, sau pentru un diagnostic corect de igrasie, cere evaluarea unui specialist în reabilitări higrotermice înainte să investești în finisaje care s-ar putea să nu reziste nici un sezon.
