Rostul de silicon e una dintre acele lucrări care par banale până le încerci. Trei metri de cadă, o jumătate de oră de muncă, și rezultatul arată ca și cum cineva ar fi stors pastă de dinți pe marginea căzii. Diferența dintre un rost profesionist și unul amatoricesc nu stă în talent, ci în trei-patru detalii pe care aproape nimeni nu le respectă.
Pregătirea decide totul
Siliconul nu aderă pe murdărie, pe grăsime, pe silicon vechi și, mai ales, pe umezeală. Dacă rostul e refăcut, vechiul strat trebuie scos complet, nu doar tăiat superficial. Un cutter cu lamă nouă, tras la unghi mic pe ambele fețe ale rostului, scoate cea mai mare parte. Resturile se iau cu o racletă de plastic sau cu un dispozitiv special de îndepărtat silicon.
Urmează degresarea. Alcool tehnic sau acetonă pe o lavetă curată, apoi uscare completă. În baie, asta înseamnă să nu faci duș cu câteva ore înainte și să aerisești bine, pentru că un rost aplicat pe o suprafață rece și umedă se dezlipește în câteva luni și devine linia neagră pe care toată lumea o cunoaște.
Banda de mascare e pasul pe care majoritatea îl sar, iar el face jumătate din diferență. Lipești două fâșii paralele, de o parte și de alta a rostului, la distanța dorită, cu grijă să fie drepte. Nu trebuie să fii precis cu pistolul dacă banda e precisă; ea desenează rostul, tu doar îl umpli.
Tăierea vârfului și lucrul propriu-zis
Vârful cartușului se taie oblic, la aproximativ 45 de grade, iar deschiderea trebuie să fie puțin mai mică decât lățimea rostului. Toată lumea taie prea mult. Poți oricând să mai tai un milimetru dacă e prea puțin, dar nu poți pune la loc plasticul. Nu uita să străpungi membrana interioară a cartușului cu sârma din pistol sau cu o șurubelniță subțire, altfel presezi degeaba.
Pistolul se ține la un unghi de vreo 45 de grade față de suprafață, iar vârful se împinge, nu se trage. Împingerea forțează materialul în adâncimea rostului, în loc să îl depună doar pe deasupra. Mișcarea trebuie să fie continuă, cu viteză constantă, fără opriri. O oprire creează un nod de material care apoi se vede.
Aplică pe secțiuni de un metru, maximum un metru și jumătate, și netezește imediat. Siliconul acetic începe să formeze peliculă în cinci-zece minute, iar după aceea netezirea îl rupe în loc să îl întindă. Când ajungi la capătul cursei, eliberează maneta pistolului înainte să ridici vârful; modelele cu sistem anti-picurare fac asta automat, celelalte cer atenție.
Netezirea și greșelile clasice
Instrumentul poate fi o spatulă de plastic, un deget înmănușat sau un obiect rotunjit. Ce contează e lubrifiantul: apă cu câteva picături de detergent de vase într-un pahar. Umezești ușor vârful, tragi o singură dată, ferm, pe toată lungimea, și îndepărtezi surplusul într-o hârtie. O singură trecere. Fiecare trecere suplimentară scoate material din rost și lasă valuri.
Banda de mascare se scoate imediat după netezire, cât siliconul e încă moale, și se trage spre exterior, la unghi mic. Dacă aștepți să se întărească, marginea se rupe neregulat și pierzi tot avantajul.
Restul greșelilor sunt previzibile:
- Siliconul greșit — cel acetic, cu miros de oțet, e pentru sticlă, faianță și ceramică, dar atacă marmura, betonul și unele metale. Pentru piatră naturală se folosește silicon neutru. În băi ia întotdeauna variantă sanitară, cu fungicid.
- Rost prea adânc — dacă spațiul e mai lat de un centimetru, se pune întâi un cordon de umplere din polietilenă, altfel siliconul aderă pe trei laturi și crapă la primele mișcări.
- Cada goală — la rostul dintre cadă și perete, umple cada cu apă înainte de aplicare și golește-o abia după întărire. Sub greutatea apei cada coboară câțiva milimetri, iar rostul aplicat pe gol se rupe la prima baie.
- Vopsit peste — siliconul nu se vopsește. Dacă rostul trebuie zugrăvit, folosești acril, nu silicon.
- Grabă la uscare — întărirea completă cere între 24 de ore și câteva zile, în funcție de grosime și de umiditate. Nu folosi dușul în prima zi.
Rostul de silicon apare în cele mai neașteptate momente ale unei lucrări. Îl faci după ce ai terminat de montat o baterie de baie nouă, îl faci în jurul chiuvetei de bucătărie, îl faci pe conturul unei ferestre. La plinte, în schimb, materialul potrivit e de obicei acrilul alb, care se poate vopsi; ghidul despre montarea plintelor la parchet sau laminat arată unde se aplică și de ce.
Dacă rezultatul tot nu îți place, nu încerca să repari peste. Taie tot, curăță, degresează și reia. Un cartuș costă cât o cafea, iar un rost strâmb îți va sări în ochi de fiecare dată când intri în baie, ani la rând.
