Un televizor de 55 de inci cântărește cam cincisprezece kilograme. Nu pare mult, dar greutatea aceea atârnă la capătul unui braț și trage constant de patru dibluri, douăzeci și patru de ore pe zi, ani la rând. De aceea montajul unui suport de televizor nu e o lucrare grea, dar e una care nu iartă improvizația.
Vestea bună e că se face într-o după-amiază, cu scule obișnuite, dacă respecți ordinea și dacă știi ce fel de perete ai în față. Peretele e, de altfel, singura variabilă care poate transforma o lucrare simplă într-una care cere ajutor specializat.
Verifică întâi peretele, apoi cumpără suportul
Bate cu degetul de-a lungul zonei unde vrei televizorul. Un sunet plin și sec înseamnă beton sau cărămidă plină. Un sunet gol înseamnă gips-carton sau cărămidă cu goluri, iar asta schimbă complet tipul de ancore necesare.
- Beton sau cărămidă plină: dibluri din nailon de 8 sau 10 mm cu șuruburi pe măsură. Cea mai simplă situație.
- Cărămidă cu goluri sau BCA: dibluri speciale, cu expansiune lungă sau tip fluture pentru materiale poroase. Un diblu obișnuit se învârte în gol și nu ține.
- Gips-carton: aici e partea delicată. Placa nu susține singură un televizor. Trebuie prins în profilele metalice din spate, pe care le găsești cu un detector sau bătând ușor până auzi sunetul mai plin, la un interval de aproximativ șaizeci de centimetri. Dacă profilele nu cad unde ai nevoie, se folosesc ancore de tip molly pentru greutăți mari, iar limita lor trebuie citită pe ambalaj, nu presupusă.
Suportul se alege după standardul VESA, adică distanța dintre găurile din spatele televizorului, exprimată în milimetri, de exemplu 200×200 sau 400×400. O găsești în manual sau măsurând direct. Verifică și greutatea maximă admisă, cu o marjă rezonabilă peste cea a televizorului tău.
Înălțimea potrivită și traseul cablurilor
Regula practică e ca centrul ecranului să ajungă la nivelul ochilor unei persoane așezate pe canapea, ceea ce înseamnă de obicei între 100 și 110 cm de la podea. Televizoarele montate prea sus, deasupra unui șemineu de exemplu, arată bine în fotografii și obosesc gâtul în realitate.
Înainte de a găuri, gândește-te unde vor merge cablurile. Dacă vrei o mască sau un tub îngropat, e momentul să decizi acum, nu după ce suportul e prins. Alegerea cablului contează la fel de mult: pentru un traseu ascuns în perete merită să citești mai întâi cum alegi un cablu HDMI potrivit, pentru că înlocuirea lui ulterioară înseamnă spart perete.
Montajul propriu-zis
Detectorul de metale și cabluri e obligatoriu, nu opțional. O gaură într-un cablu electric sau într-o țeavă de încălzire transformă o lucrare de o oră într-o zi proastă.
Ține placa de perete a suportului la înălțimea aleasă și pune bula pe ea. Verifică orizontalitatea, apoi marchează găurile cu creionul. Dacă marcajele cad exact peste un rost dintre cărămizi, mută ansamblul câțiva centimetri lateral; rosturile nu susțin dibluri.
Găurește cu diametrul exact al diblului, nu mai mare. La beton folosește percuție, la gips-carton oprește percuția, altfel sfâșii placa. Adâncimea trebuie să depășească lungimea diblului cu câțiva milimetri, ca praful adunat la fund să nu îl împiedice să intre complet. Suflă praful din gaură înainte de a introduce diblul.
Prinde placa, strânge șuruburile ferm dar fără să forțezi, apoi verifică din nou cu bula. Apucă placa cu ambele mâini și trage de ea în jos și în afară, cu putere. Dacă se mișcă acum, se va mișca și cu televizorul pe ea.
Fixează apoi brațele pe spatele televizorului, cu șuruburile din setul suportului. Aici apar cele mai multe erori: șuruburile prea lungi ating placa electronică din interior. Dacă setul are distanțiere, ele nu sunt opționale. Șurubul trebuie să intre în televizor doar atât cât cere manualul.
Ridicarea se face în doi. Unul ține televizorul, celălalt ghidează brațele în placa de perete și verifică prinderea siguranțelor. Majoritatea suporturilor au un sistem de blocare, un cârlig sau un șurub lateral, care împiedică ridicarea accidentală. Nu îl lăsa nestrâns.
Ultimele verificări
Conectează cablurile înainte de a împinge televizorul complet spre perete, mai ales la suporturile fixe, unde spațiul din spate rămâne de câțiva centimetri. Lasă puțină lejeritate în cabluri, ca greutatea lor să nu tragă de mufe.
Verifică orizontalitatea finală cu bula pusă pe rama de jos a televizorului. Micile ajustări se fac de obicei dintr-un șurub de reglaj de pe brațe, nu prin desfacerea plăcii de perete.
Peste o săptămână, mai verifică o dată strângerea șuruburilor din perete. Materialele se așază, iar un sfert de tură în plus atunci valorează mai mult decât orice altă precauție.
