Înlocuirea unui calorifer vechi, ruginit sau ineficient, cu unul nou, din panouri de oțel, e o lucrare pe care mulți o amână din teamă de inundație sau de complicații tehnice, deși, în majoritatea instalațiilor obișnuite, procesul e mult mai previzibil decât pare. Cheia stă în pregătire: golirea corectă a instalației, măsurători precise și un plan clar înainte de a scoate prima șurubelniță.
Pregătirea: golirea instalației și demontarea vechiului calorifer
Înainte de orice, apa din instalație trebuie oprită de la robinetele caloriferului respectiv, sau, dacă acestea lipsesc ori sunt blocate de ani de zile, de la robinetul general al instalației de încălzire a locuinței. Caloriferul vechi se golește prin robinetul de aerisire sau printr-un ventil special, cu o găleată pregătită dedesubt, pentru că, indiferent cât de atent ești, tot rămâne apă reziduală în corpul de încălzire care se scurge la desprindere.
Demontarea propriu-zisă înseamnă deșurubarea racordurilor de la robinetele de tur și retur, apoi ridicarea caloriferului de pe console — de regulă are nevoie de doi oameni, mai ales la modelele mai mari sau mai vechi, din fontă, care sunt considerabil mai grele decât panourile moderne de oțel. Consolele vechi, dacă nu se potrivesc cu noul model, se demontează și ele, iar orificiile rămase în perete se astupă cu chit, exact ca la orice altă reparație de perete.
Montarea consolelor noi și verificarea distanțelor
Poziția noilor console depinde de dimensiunile exacte ale caloriferului nou, specificate întotdeauna în fișa tehnică a produsului — distanța dintre console, înălțimea de la pardoseală și distanța minimă față de perete, necesară pentru circulația corectă a aerului cald. O regulă generală, valabilă la majoritatea modelelor, e o distanță de minimum 10-12 centimetri față de podea și cel puțin 2-3 centimetri față de perete, pentru ca aerul să circule liber în spatele panoului.
Marcarea și găurirea urmează aceleași principii ca la montarea oricărui obiect greu pe perete: nivelă cu bulă obligatorie pentru a evita un calorifer înclinat, dibluri potrivite tipului de zid — zidărie, beton sau, mai rar, gips-carton, unde soluția cea mai sigură rămâne o structură de rezistență suplimentară, nu doar dibluri fluture, având în vedere greutatea caloriferului plin cu apă. Pentru pereții unde ai avea nevoie și de un raft montat în apropiere, principiile de fixare sigură pe rigips sunt aceleași cu cele descrise în ghidul despre montarea unui raft pe gips-carton.
Conectarea, umplerea și aerisirea
Caloriferul nou se agață pe console, apoi se conectează la robinetele de tur și retur cu garnituri noi la fiecare îmbinare — refolosirea garniturilor vechi e o economie falsă, pentru că ele își pierd elasticitatea și cresc riscul de scurgeri chiar de la prima umplere. După conectare, robinetele se deschid încet, iar aerul rămas în corpul de încălzire se elimină prin robinetul de aerisire de sus, ținut deschis până când apa începe să curgă constant, fără bule.
Un calorifer montat și aerisit corect încălzește uniform, fără zone reci în partea de sus, o problemă frecventă atunci când aerisirea e făcută superficial. Pentru un control mai fin al temperaturii pe fiecare cameră în parte, merită luat în calcul și un termostat inteligent montat pe robinetul caloriferului, care reglează automat temperatura în funcție de programul zilnic — o soluție detaliată pe larg în ghidul despre montarea unui termostat inteligent, ideală pentru cei care vor să reducă factura la încălzire fără să renunțe la confort.
