Sari la conținut
Auto și întreținere

De ce trage mașina într-o parte și ce legătură are cu geometria roților

De ce trage mașina într-o parte și ce legătură are cu geometria roților
Foto: Yetkin Ağaç / Pexels

Senzația e ușor de recunoscut: pe un drum drept, dacă slăbești puțin strânsoarea de pe volan, mașina o ia încet spre dreapta sau spre stânga. Uneori e discret și trebuie să corectezi permanent cu câteva grade, alteori e evident și obositor după douăzeci de minute de condus. Cauza poate fi banală și gratuită sau poate fi o piesă de suspensie uzată, iar diferența se stabilește printr-o serie de verificări făcute în ordinea corectă.

Întâi confirmă că mașina chiar trage

Multe drumuri au bombament, adică o pantă transversală proiectată intenționat, ca apa de ploaie să se scurgă spre margine. Pe banda din dreapta, bombamentul împinge natural mașina spre dreapta, iar efectul poate fi confundat cu un defect.

Testul corect se face pe o porțiune dreaptă, plană și fără trafic, de exemplu într-o parcare mare goală sau pe un drum cu două benzi pe sens unde poți rula scurt și pe cealaltă bandă. Adu mașina la o viteză constantă, în jur de 50 sau 60 km/h, eliberează volanul pentru două sau trei secunde și observă. Repetă în ambele sensuri de mers, pe același tronson. Dacă mașina trage în aceeași direcție geografică în ambele sensuri, cauza e drumul. Dacă trage mereu spre aceeași parte a mașinii, indiferent de sens, ai o problemă reală.

Merită să distingi și între trei simptome diferite, pentru că duc spre cauze diferite: mașina trage constant în mers liber, mașina trage doar la frânare sau volanul rămâne strâmb deși mașina merge drept.

Cauzele simple, verificate în ordine

Nu începe cu geometria. Începe cu ce se verifică în cinci minute, în curte.

  1. Presiunea în anvelope. O diferență de câteva zecimi de bar între roțile aceleiași punți schimbă vizibil traiectoria. Măsoară la rece, la toate patru, și compară cu valorile de pe plăcuța din montantul ușii, nu cu ce e scris pe anvelopă. Procedura completă și greșelile obișnuite sunt în ghidul despre presiunea corectă în anvelope.
  2. Anvelope diferite pe aceeași punte. Modele diferite, uzuri diferite sau chiar același model din serii de fabricație diferite pot produce trageri. Verifică dimensiunea, marca și adâncimea profilului la ambele roți din față.
  3. Conicitatea anvelopei. Un defect de fabricație al carcasei face anvelopa să tragă constant într-o parte. Se depistează simplu: inversează între ele cele două anvelope de pe puntea față. Dacă tragerea se mută în cealaltă parte, anvelopa e vinovată, iar dacă e nouă, discută cu vânzătorul despre garanție.
  4. Un obiect prins în bandă sau o deformare a jantei după o lovitură în bordură, care schimbă echilibrul roții.

Dacă toate astea sunt în regulă și simptomul persistă, treci la geometrie.

Ce înseamnă de fapt geometria roților

Roțile unei mașini nu sunt montate perfect vertical și perfect paralele. Constructorul le dă unghiuri precise, calculate ca să obțină stabilitate, revenire naturală a volanului și uzură uniformă. Trei dintre ele contează cel mai des.

  • Convergența este diferența dintre distanța măsurată în față și cea măsurată în spatele roților aceleiași punți, privite de sus. Când e greșită, anvelopele se târăsc lateral la fiecare metru parcurs. Simptomul clasic nu este tragerea, ci uzura rapidă și zgomotoasă a marginilor benzii de rulare, deseori cu profil ascuțit pe o parte a blocurilor, pe care îl simți cu palma trecută transversal.
  • Căderea, sau unghiul camber, este înclinarea roții față de verticală, privită din față. O diferență de cădere între stânga și dreapta este una dintre cauzele frecvente de tragere, iar uzura apare pe un singur umăr al anvelopei.
  • Unghiul de fugă, sau caster, este înclinarea axei de pivotare privită din lateral. El dă stabilitatea în linie dreaptă și forța cu care volanul revine după viraj. O diferență între cele două părți produce tragere fără să lase urme evidente pe anvelope.

Geometria se deviază în timp din motive banale: gropi luate cu viteză, bordurile urcate pieziș, un accident minor, dar și prin uzura normală a bucșelor și a articulațiilor. De aceea verificarea nu se face doar când apare o problemă, ci și după înlocuirea unor piese de direcție sau suspensie și după montarea unui set nou de anvelope.

Reglarea se face pe un stand cu senzori optici sau cu camere, cu mașina încărcată conform specificațiilor producătorului și cu presiunile corect setate. Un service serios îți dă la final o fișă cu valorile măsurate înainte și după, comparate cu toleranțele din fabrică. Cere fișa aceea; e singura dovadă că lucrarea s-a făcut și e utilă și data viitoare.

Când problema nu este geometria

Sunt câteva situații în care oricâte reglaje ai face, tragerea revine.

  • Etrier de frână blocat parțial. Pistonul sau bolțurile de ghidare gripate țin plăcuța lipită de disc, iar roata respectivă frânează permanent. Semne suplimentare: janta din partea aceea se încălzește mult mai tare după un drum, miros de ars la oprire și consum crescut. Verificarea de bază se poate face acasă, după pașii din ghidul despre starea plăcuțelor de frână, dar remedierea unui etrier gripat este treabă de service.
  • Mașina trage doar când frânezi. Aici cauza e aproape sigur în sistemul de frânare: un circuit care nu presează egal, un furtun flexibil îmbătrânit care se comportă ca o supapă, un disc deformat. Nu amâna verificarea.
  • Rulment de roată uzat. Vine de obicei cu un zumzet care se schimbă în intensitate când virezi ușor stânga-dreapta la viteză constantă.
  • Articulații și bucșe obosite. Bieletele de direcție, pivoții și bucșele de braț permit roții un joc pe care standul de geometrie îl măsoară, dar nu îl poate compensa. Adesea se anunță întâi prin sunete pe denivelări, iar tipologia lor este descrisă în articolul despre zgomotele de suspensie care nu trebuie ignorate.
  • Arc rupt sau amortizor cedat pe o parte, care schimbă garda la sol și, implicit, unghiurile.
  • Structură deformată după un impact, situație în care mașina are nevoie de măsurători pe bancul de caroserie, nu de o simplă reglare.

Ordinea corectă de lucru este așadar: verifici presiunile și anvelopele, faci testul în ambele sensuri de mers, apoi ceri o inspecție a jocurilor în direcție și suspensie și abia după aceea plătești geometria. Invers, riști să reglezi o mașină cu piese uzate, iar valorile se vor schimba imediat ce piesa cedează complet. Iar dacă tragerea a apărut brusc, de la o zi la alta, mai ales însoțită de zgomote sau de modificări la frânare, mergi la un service autorizat înainte de următorul drum lung; un defect de direcție nu se testează pe autostradă.