Colțurile pereților sunt, din păcate, primele zone care suferă din cauza loviturilor — de la mutatul mobilei, de la o ușă lăsată să bată prea tare, sau pur și simplu de la trecerea anilor. Tencuiala se ciobește, uneori se desprinde pe câțiva centimetri, iar colțul care ar trebui să fie drept devine vizibil neregulat. Repararea, spre deosebire de ce cred mulți, nu necesită tencuială aplicată de la zero pe toată suprafața, ci doar câteva materiale ieftine și puțină răbdare la etapa de uscare.
Pregătirea zonei, pasul care hotărăște rezultatul final
Înainte să aplici orice, îndepărtează toată tencuiala care mai stă slăbit, chiar dacă pare că ține — dacă se mișcă la o apăsare ușoară cu unghia sau cu o șpaclă, se va desprinde oricum peste câteva luni, iar reparația nouă va crăpa odată cu ea. Folosește o șpaclă mică sau o daltă pentru a curăța marginile până ajungi la tencuială fermă, bine prinsă de perete. Praful rezultat trebuie îndepărtat complet, ideal cu o pensulă uscată sau un aspirator, pentru ca materialul de reparație să adere corect.
Dacă zona afectată are un colț metalic sau de plastic dedesubt (frecvent la pereții din gips-carton sau la colțurile finisate profesional), verifică dacă acesta e îndoit sau desprins. Un colț metalic deformat trebuie îndreptat sau, în cazuri mai grave, tăiat și înlocuit cu o bucată nouă, fixată cu câteva șuruburi mici sau cu adeziv de construcții, înainte de aplicarea oricărui strat de finisaj.
Materialul de reparație potrivit
Pentru colțuri mici, sub 5 centimetri, un chit de reparații pentru pereți, de tip gata preparat, e suficient și ușor de aplicat direct cu șpaclu-ul. Pentru zone mai mari sau colțuri unde lipsește o porțiune vizibilă de material, un praf de ipsos sau glet, amestecat conform instrucțiunilor de pe ambalaj, oferă o rezistență mai bună și se poate aplica în straturi succesive, fiecare lăsat să se usuce înainte de următorul. Nu încerca să aplici un strat gros dintr-o dată pe un colț — riscul de crăpare la uscare crește mult, iar rezultatul arată mai rău decât dacă ai fi lucrat în două-trei straturi subțiri.
Modelarea colțului drept
Aici stă, de fapt, principala diferență între o reparație amatoare și una care arată bine: un colț drept, la nouăzeci de grade. Un instrument util și ieftin e o șpaclu specială de colț, cu formă în unghi, disponibilă în magazinele de bricolaj, care ajută la menținerea liniei drepte în timp ce materialul e încă moale. Dacă nu ai un astfel de instrument, poți improviza cu o riglă metalică ținută pe o parte a colțului, ca ghidaj, în timp ce lucrezi cealaltă parte cu șpaclul obișnuit.
Când peretele are textură, nu suprafață netedă
Dacă peretele original are o textură specială — tencuială decorativă, model de tip „scoarță de copac” sau finisaj granular — o reparație netedă, oricât de bine executată tehnic, va rămâne vizibilă din cauza contrastului de textură, nu de culoare. Pentru astfel de cazuri, ultimul strat de material trebuie aplicat cu aceeași unealtă sau tehnică folosită inițial pentru a crea textura respectivă, ceea ce poate însemna un burete, o rolă texturată sau chiar o perie aspră, aplicată în mișcări similare cu cele originale, imediat înainte ca materialul să se usuce complet. Un test pe o bucată mică, într-o zonă mai puțin vizibilă, te ajută să calibrezi tehnica înainte să lucrezi pe colțul propriu-zis, vizibil din living sau din hol.
Finisarea și vopsitul
După ce materialul s-a uscat complet — de obicei 24 de ore pentru chit, mai mult pentru glet aplicat gros — șlefuiește ușor cu hârtie abrazivă fină, cu mișcări circulare largi, nu doar pe linia colțului, ca să nu creezi o denivelare vizibilă între zona reparată și restul peretelui. Aplică apoi un strat de amorsă înainte de vopsit, mai ales dacă materialul de reparație e diferit ca textură de restul peretelui, pentru ca vopseaua să se absoarbă uniform și să nu apară o pată mai mată exact pe zona reparată. Pentru pasul final, principiile din ghidul despre cum vopsești un perete interior fără dungi se aplică identic și aici, mai ales partea despre aplicarea în straturi subțiri și respectarea timpului de uscare între ele.
Dacă în casă mai ai și alte zone deteriorate, nu doar colțuri, ci găuri propriu-zise în perete, pașii de bază pentru pregătirea suprafeței rămân aceiași ca cei descriși pentru repararea unei găuri în perete de gips-carton, iar cu puțină practică, reparațiile astea mici devin genul de treabă pe care o rezolvi într-o după-amiază, fără să fie nevoie să suni pe nimeni.
